...

Presentiment de sfârșit de lume,
de lumea la care ne uitam împreună,
de sub cearșafuri răvășite,
în timp ce orele se învârteau
anapoda
peste marginile noastre.

Presentiment de sfârșit
de viață,
ce nu a apucat încă
să iasă din ou.

Presentiment de sfârșit de zi,
cu tălpile obosite și
cu gândurile împărțite
între ieri și azi și mâine.

Presentiment de sfârșit
de noapte,
cu somnul lipit încă de gene,
cu gust de vise plutind
nefiresc și imaterial
peste buzele pe care parcă
le sărutai cândva prelung.

Presentiment de sfârșit de dor,
și de început de durere,
în timp ce aluneci agale
pe sub fulgi albi, agonizând a
iarnă.

Presentiment de sfârșit sfâșiat,
de delir contractat
în prea puține cuvinte.
Presentiment de sfârșire...

Am început anul
cu sentimentul că va fi
nu ultimul din istoria lumii,
ci mai curând ultimul
din istoria noastră.